Dragi prieteni, multe s-au întâmplat de când nu am mai scris aici. De fapt, cam toate s-au schimbat, inclusiv faptul că mi-am făcut un alt blog. Nu zic că nu voi mai scrie aici niciodată – știți vorba aia veche românească, never say never – dar deocamdată sunt de găsit și de citit AICI. Vă invit să veniți alături de mine pe blog, dar și pe Facebook (AICI) și Twitter (AICI).
Haideți ca tot ce vorbim să nu rămână între noi, ci să împărtășim tuturor gândurile noastre.
M-am intors din concediu. Ma rog, m-am intors de cateva zile, dar n-am putut sa scriu din cauza imensei tristeti care m-a apucat. E abia jumatatea anului, si eu mi-am epuizat deja perioada de odihna si refacere 
Despre vacanta… A fost frumos, pentru ca am vazut locuri superbe. Mai intai o mare potolita, cu apa atat de sarata incat te tine la suprafata. Apoi cascade inalte si lacuri limpezi, cu pesti obraznici, mai mari si mai mici, inotand fara teama de carlige. In fine, un oras care sta ca un lan de orez, cu radacinile in apa marii. Venetia ii zice.
Am si poze, multe poze, dar nu stiu sa le pun pe blog. Imediat ce voi afla, promit sa va demonstrez ca tot ce am scris mai sus este adevarul adevarat. Sa aveti o zi perfecta.
PS Mai ca-mi trece tristetea acum ca v-am impartasit prin ce locuri frumoase am umblat.
Iaca niște fotografii.
… nu ca as scrie prea des pe blog… Sau prea mult… Sau prea bine. Dar este de bun simt sa va spun ca lipsesc putin. Nu dau blogul in chirie, nici cu luna, ca nu lipsesc atat, nici cu ora, ca aici nu facem prostitutie.
Plec in concediu, undeva, la mare. Daca da Domnul si ma intorc sanatos, voios si odhnit, atunci ne reauzim, recitim si recitam peste 8-9 zile.
Sa aveti, deci, 8-9 zile perfecte. Daca plec eu, premisele sunt ideale 
Unii dintre voi ati auzit de Reit Im Winkl. Majoritatea, nu. Ma rog, micuta localitate germana a devenit usor mai cunoscuta dupa ce fotbalistii de la CFR au invins acolo, vineri, cu 2-0 campioana Lituaniei, FBK Kaunas.
M-am amuzat dupa acest meci. Unii, si aici includ pana si site-ul clubului CFR, s-au grabit sa spuna ca echipa lituaniana s-ar numi Zalgiris Vilnius, altii au ignorat meciul complet, sustinand apoi ca vedeta de 2,2 milioane de dolari Cristian Fabbiani ar fi debutat la feroviari abia trei zile mai tarziu.
Ma rog, nu e esential. Ideea era ca am vazut acel meci si mi-am dat seama ca echipa din Gruia are valoare. Poate nu indeajuns ca sa ia titlul, asa cum anunta de-a valma conducatorii, jucatorii si antrenorii visinii, dar sigur de podium. Acuma s-ar putea sa ma insel. N-ar fi prima oara, de aceea am luat mai demult decizia sa nu pariez si sa nu joc la pronosport.
Am batut o mie de kilometri pentru meciul de la Reit Im Winkl si inca vreo 500 pana in estul Austriei, ca sa vad pe “U”. A jucat cu Zarya Lugansk, o trupa tehnica si iute, dar care ar fi fost servita la micul dejun de o echipa solida. Universitatea inca nu este, asa ca a facut doar 2-2. Mi-a insuflat insa mult optimism Adi Falub. O discutie cu el este cea mai buna terapie pentru oricine crede ca “U” se va face de ras in Liga I. Omul chiar stie cu ce se mananca fotbalul, ba mai mult, da impresia ca are si tacamurile potrivite. Daca nu am dreptate, inseamna ca sunt usor de pacalit… Sau ca imi doresc prea mult ca Universitatea sa nu se faca de ras in Liga I.
Calatoria a fost lunga si obositoare, pentru ca am batut drum lung in numai 3 zile. Am vazut insa ambele echipe clujene si mi-am facut niste pareri. Una este ca mi-ar placea sa-mi fac un concediu la Reit Im Winkl Este o localitate la poalele Alpilor, curata, cocheta, linistita, plin de un sarm de care nu m-as satura vreo doua saptamani.
Cealalta parere este ca “U” si CFR au echipe bune, cu un evident plus pentru feroviari, si ca imi va face o placere deosebita sa vad derby-ul din 1 Decembrie. Nu mai intrebati cu cine am sa tin…
M-am gandit sa va mai povestesc una-alta, asa, sa nu zica blogul ca sunt un stapan fara inima.
Bunoara, despre un interviu pe care l-am luat in urma cu sapte ani. Era in vara anului 2000 si n-am cum sa uit, pentru ca atunci “U” a ajuns pentru prima oara in Divizia C. Faza asta care mie mi s-a parut amuzanta s-a intamplat la Satu Mare. Acolo juca “U” in prima etapa, cu o echipa abia promovata. Nu era nici Olimpia, nici Somesul, ci un no-name care juca pe un stadion care parca tocmai fusese bombardat. Credeti-ma, “Moina” e ca “Santiago Bernabeu” pe langa darapanatura aia.
Evident, “U” a castigat la pas. Parca a fost 3-1. Era primul meci al lui Nelutu Sabau ca antrenor, iar unul dintre goluri fusese inscris de un bun prieten de-al meu, Gabi Pop, care acum marcheaza prin Canada. La “sepci” erau pe teren o intreaga pleiada de fotbalisti care jucasera sau urmau sa joace in Divizia A: Paglisan, Gica Barbu, Astilean, Trusca, Pacurar, Vasie, Marius Popescu, Ilie Lazar, Olariu. La gazde, 11 amarasteni, intr-un echipament vai-mama-lui.
Lucram la ProTV si, dupa meci, i-am luat un interviu presedintelui de atunci al clubului, Dan Dragos Craciun. L-am intrebat ceva banal, daca e bucuros pentru victorie sau asa ceva. Omul s-a gandit un pic, apoi s-a rezemat bine pe picioare, a tras aer in piept si a inceput ceea ce trebuia sa fie raspunsul la intrebarea mea.
“Dragi clujeni! – a strigat el de mi-a speriat microfonul. Va anunt cu bucurie ca am invins! Am castigat cu 3-1 la Satu Mare. Ii multumesc din suflet lui Nelutu Sabau, fara care nu am fi putut obtine acest mare succes, si jucatorilor, care… bla-bla-bla”
M-am uitat in jur, dar eram numai eu, nu o intreaga gloata gura-casca la un discurs. M-am uitat si la tabela rudimentara de marcaj. La “gazde” nu scria Real Madrid sau Ajax. Nu scria nici macar Olimpia sau Somesul Satu Mare, ci un nume pe care istoria l-a pus in buzunarul unui costum pe care nu-l va mai purta vreodata.
Am ras, ce era sa fac, iar acum v-am povestit si voua cum am luat un interviu-discurs dupa un meci pe care “U” nu avea cum sa-l piarda pe acel stadion pe langa care “Moina” este un adevarat “Santiago Bernabeu”.
Se pare ca mi-am cam neglijat blogul… Cred ca blogul acesta va semana cu pisica mea, care cere zilnic mangaieri, dar le primeste o data-de doua ori pe saptamana.
L-am vazut astazi pe Gigi Becali jucand fotbal. La el e clar: joaca asa cum gandeste. Altfel spus, picioarele il ajuta la fel de mult ca si capul. La Hagi e altfel. Suteaza mult mai bine decat gandeste. Oricum, “Regelui” ii e si greu sa fie atat de genial ca om pe cat era ca fotbalist.
Ceea ce vreau sa zic este ca Steaua va straluci anul asta exact cat le sunt mintile de luminate lui Becali si Hagi. S-ar putea sa fie o usoara eclipsa. Bine-ar fi sa nu, pentru ca Romania are nevoie de performante si de puncte in clasamentul UEFA. Eu zic: Steaua poate prinde anul viitor un loc de Champions League numai daca Hagi ne-a pacalit pana acum si e de fapt un super-antrenor sau daca Gigi face iarasi jogging cu banii in spate, pentru a mai “unge” un conducator, un jucator sau un arbitru.
Daca blogul asta va aduna idei inteligente, se cheama ca e norocul meu. Daca va strange idei tampite, se cheama ca e ghinionul vostru.
O saptamana perfecta va doresc, Ionel
